Este posibil să auzi de la profesori informații despre comportamentul copilului tău în clasă, poți să afli că împinge alți copii sau este retras. Acasă, copilul tău se poate comporta în moduri noi, de la evitarea temelor, până la cearta cu tine sau refuzul de a vorbi despre ziua lor la școală. Dar ce încearcă cu adevărat copilul tău să comunice?

Aceste comportamente reprezintă un indiciu potrivit căruia copilul dvs. nu are abilitățile de a vă spune ce are nevoie sau să de a-și identifica emoțiile. Uneori copiii își pot explica și numi emoțiile, de cele mai multe ori însă, nu știu de ce se simt așa. Întrebări precum, De ce ești supărat sau de ce plângi? Adaugă și mai multă presiune, la starea inițială, care era suficinet de presantă pentru a genera acel comportament. Acum, în plus, trebuie să analizeze cauza și să încerce să dea o explicație rezonabilă.

Genul acesta de întrebări îi pot pune în situații imposibile, pot să devină defensivi sau să dea vina pe alții, sau poate chiar să mintă.

Important este ca emoțiile lor să fie înțelese și respectate, munca de părinte implică muncă de investigație, de a încerca să identifici de ce apar astfel de comportamente pentru a le pune în cuvinte copilului și pentru a-i ajuta să adreseze emoțiile negative.

Acțiunile copiilor comunică adesea că se luptă cu ceva ce nu pot explica sau nu înțeleg. Acest comportament devine o formă importantă de comunicare și este esențial pentru părinți să intervină și să își dea seama ce se întâmplă.

Comportamentele la școală sunt uneori oglindite de comportamente acasă. Iată patru tipuri de comportamente pe care le poate prezenta copilul dvs. și motivele potențiale din spatele lor.

Evitarea:

Unii copii folosesc acest comportament pentru a evita o sarcină, o cerere, o situație sau chiar o persoană pe care o găsesc dificilă. Acesta poate fi elevul care spune lucruri nepotrivite profesorului sau părintelui, pentru a putea scăpa de o situație stresantă. De exemplu, Sofia, care se luptă cu cititul, refuză să-și scoată cartea în timpul lecturii, în cele din urmă, o aruncă la podea și refuză să colaboreze cu profesorul când acesta adresează dificultățile.

Acasă, refuză să-și citească temele și ciupește intenționat, știind că așa reușește să iasă din activitate și să evite să citească. Ceea ce încearcă să comunice Sofia este că se luptă cu cititul și i se cere să facă o sarcină care este provocatoare pentru ea, fără sprijinul de care are nevoie.

Atenţia

Alesia chiar vrea să îi arate mamei cât de mult a muncit la matematică. La școală, ridică mâna în clasă, este activă, de multe ori se supără atunci când nu este aleasă să răspundă.

Acasă, întrerupe adesea pentru a-ți spune cât de multe a învățat și este dornică să arate ce progrese a făcut. Când nu primește un răspuns, ea continuă să încerce să atragă atenția, poate încearcă să te tragă de mânecă și să îți arate.

Alesia încearcă să vă spună că nu este sigură de punctele sale forte. Îți spune că are nevoie de aprobarea ta și de validarea ta, pentru a fi sigură că a făcut o treabă bună la matematică.

Câștiguri tangibile

Unele comportamente au drept scop obținerea a ceea ce își doresc, când și le doresc. Acest comportament este foarte frecvent pentru copiii care se luptă cu impulsivitatea.

Iosif răspunde adesea adulților și copiilor pe un ton nepotrivit.  Ignoră indiciile cu privire la ajustarea tonului vocii. Devine agitat atunci când i se spune să se oprească. Este insistent și susține că încearcă doar să obțină răspunsuri la întrebările sale. El crede că ar trebui să-i răspunzi imediat.

Iosif comunică că are nevoie de mai multe informații pentru a înțelege ce se întâmplă în jurul său. Comportamentul său prezintă un deficit de abilități de comunicare, oferind o oportunitate de a învăța abilitatea socială de așteptare.

Nevoile senzoriale

Creierul nostru preia constant informații din simțurile noastre. Pentru unii copii, fluxul de informații senzoriale este supraîncărcat și acești copii au de multe ori reacții diferite sau întărziate, pentru că au nevoie de mai mult timp să proceseze stimulii senzoriali. Pot fi sensibili la zbomot, la texturi, sunt multe elemente perturbatoare care interferează cu învățarea sau cu atenția.

Ethan, de exemplu, spune că se își simte spațiul personal invadat și împinge alți copii, mutându-i literalmente din spațiul personal.

Acasă, ar putea avea nevoie să găsească un spațiu dedicat,  care să îi permită  să-și proceseze aportul senzorial, care poate fi o zonă mai mare decât cea tipică pentru alți copii.