Logica sensibilității
Creația artistică
Acel scurtcircuit de la nevăzut la mâna pianistului, a pictorului, a scriitorului rămâne mereu misterios, inaccesibil.
Esența geniului lui Freud este capacitatea lui de a face trecerea imediată de la lucrul văzut la cuvântul scris (inclusiv auto-analiza lui este scrisă). Capacitatea lui de a trece de la o ilustrație la un text, de la fapte la o formulă. Aceste pasaje din Freud și poate chiar interesul lui Freud despre reprezentarea limbajului în creier, îl vor conduce pe Lacan, de exemlu, la presupunerea că inconștientul este structurat cu un limbaj și că este un fel de scris.
Creierul nostru face în permanență salturi între trecut și viitor, țese laolaltă amintiri din trecut și visuri despre viitor, pentru a crea percepția de sine. Întâmplător sau nu, aceasta este și definiția fantasmei, fantasma se bazează pe o impresie actuală, care evocă o dorință infantilă din trecut și propune realizarea acesteia în viitor. Fantasma permite conjugarea trecutului, prezentului și viitorului, lăsând locul itemporalității dorinței. Visul este împlinirea dorinței.
Dar acest tărâm în care fantasma sau visul se întrepătrund realității creează senzația de stranietate, lipsa granițelor sau încălcarea lor pare a face diferența între nebunie și sănătate.
Cum asociem?
Sunt conținuturi mentale pe care le îndepărtăm din diverse motive, sunt neplăcute, le considerăm inutile. Dezvoltăm mecanisme de apărare sofisticate pentru a ne asigura că nu ne deranjează. Acele conținuturi nu dispar, ele vor încerca să repătrundă în conștiință, sub alte forme, deghizate, pentru a nu fi identificate și își pot găsi expresia în detaliile aparent minore.
De aceea recomandarea terapeutică, în psihanaliză, este să spui tot ce îți trece prin cap, cu cât mai puțină cenzură. De ce? Pentru că asocierea liberă se bazează pe faptul că ideile se leagă în funcție de centre de excitație neuronală, sunt circuite de afecte și reprezentări care se leagă unele de altele. Este una din intuițile lui Freud, care apare în prima sa lucrare științifică încă din 1895, la trei ani după descoperirea neuronului.
Apropierea acestor conținuturi stranii, pentru a fi înțelese, pentru a căpăta sens, pentru a ne apropia necunoscutul din noi, ajung să fie expresia creativă.
Comments are closed