Psihanaliza este o terapie prin vorbire, bazată pe asociaţia liberă. Această regulă fundamentală presupune că pacientul este încurajat să spună orice îi vine în minte fără a-şi impune restricţii, cum ar fi respectarea contextului, politeţea, sentimentele de ruşine sau vinovăţie, sau oricare alte obiecţii. Urmând această regulă, procesele de gândire ale pacientului vor face legături surprinzătoare, vor dezvălui conexiuni cu dorinţe şi sisteme defensive inaccesibile conştientului şi vor conduce către rădăcinile inconştiente ale conflictelor până atunci nerezolvabile care modelează forma în care apare transferul.

Ascultând aceste asociaţii, analistul se va abandona unui proces mental similar, numit atenţie liber flotantă, prin intermediul căruia pe de o parte urmăreşte mesajele pacientului, iar pe de altă parte îşi observă – uneori la fel ca într-un vis treaz – propriile asociaţii pe măsură ce ele apar în contratransfer.

Integrarea acestor diverse tipuri de informaţie este în cea mai mare parte un travaliu intern al analistului de a crea o imagine a fenomenelor transfer-contratransfer care într-un final se vor uni într-un întreg emergent (o fantasmă inconştientă) ce poate fi trăit atât de analist cât şi de pacient.

Cu ajutorul intervenţiilor terapeutului – care adesea sunt interpretări de transfer a ceea ce ajunge în situaţia de aici şi acum a şedinţei – suferinţa pacientului va fi înţeleasă într-o manieră nouă. Aplicarea în mod repetat a acestor noi modalităţi de înţelegere la multe situaţii similare, în cadrul cărora apare acelaşi tip de conflicte, reprezintă procesul de perlaborare, care face ca pacientul să devină din ce în ce mai capabil să recunoască procesele de gândire care stimulează conflictele. Rezolvarea acestor conflicte și punerea lor în context sau dizolvarea lor va elibera mintea pacientului de vechile inhibiții și va face loc pentru noi alegeri.

Sursă: Societatea Română de Psihanaliză/ https://www.srdp.ro/art?id=15-ce-este-psihanaliza