Primul postulat al psihanalizei este acela al existenței inconștientului. Actele care ne determină destinul sunt manifestări inconștiente.

Cum adică, nu sunt conștient de acțiunile mele? Răspunsul este da.

De obicei, se preferă echivalarea conștientului cu psihicul, dar viața psihică merge dincolo de lucrurile de care suntem conștienți, o parte considerabilă din mintea noastră este inconștientă, iar această parte este accesibilă doar prin psihanaliză.

Freud spune că “nu este nimic altceva decât o aroganță nejustificată să ceri ca tot ceea ce se petrece în psihic să trebuiască să devină cunoscut conștiinței”, pentru a câștiga coerență și sens trebuie să depășim experiența nemijlocită.

În relațiile noastre, proiectăm pe celălalt rezultatul unei istorii personale. Nimic din ceea ce i se întâmplă unui om, nu rămâne fără să lase o urmă mnezică, aceasta este lentila inconștientă prin care fiecare dintre noi vede propria realitate.

Nu există o exigență de normalitate absolută, există doar normalitatea subiectului cu el însuși.

Comunicarea de la inconștient la inconștient este descrierea transferului, una din premisele psihanalizei, descoperite de Freud. Acesta spune “Este foarte interesant de remarcat că inconștientul (Ics –ul) unui om poate reacționa la inconștientul (Ics-ul) unui alt om, fără a trece prin Conștient (Cs).” ( Inconștientul, 1915)

În terapie, analistul ascultă comunicarea de la inconștient la inconștient, iar prin analiza transferului, lentila se modifică, devine mai puțin deformată și mai limpede în privința percepției realității celuilalt.

Al doilea postulat este acela al continuității dintre psihic și corp. I-am putea spune psihosomatică, mintea ne afectează corpul și corpul ne afectează mintea.

Afectul are 2 destine, fie primește un sens, fie rămâne în corp. Atunci când nu se ajunge la reprezentare, sens, metaforă, afectul rămâne în funcționarea lui corporală.

Cura psihanalitică se ghidează după reguli tehnice și etice care decurg din teoria funcționării aparatului psihic, teoria dezvoltării afective și intelectuale, teoria psihogenezei tulburărilor psihice și teoria traumei.